BOBOCÉL bobocei s. m. Diminutiv al lui boboc. 1. v. boboc (1). Foaie verde bobocel. TEODORESCU P. P. 663. ♦ (Familiar) Termen de dezmierdare pentru o fiintza iubita. Mi se rupe uite baierile inimii de mila pentru dumneata bobocelul mamii. ISPIRESCU L. 54. 2. v. boboc (2). O blinda copilitza torcind lina de fuior Pashte bobocei de aur lingaun limpede izvor. ALECSANDRI O. 175.