BOBÓC boboci s. m. 1. Caliciul care contzine floarea inainte de a se deschide shi a se dezvolta deplin; floarea nedeschisa shi nedezvoltata deplin. ◊ Fig. Un boboc de fata. 2. Pui de gasca sau de ratza. ◊ Expr. Toamna se numara bobocii = numai la sfarshit se poate aprecia rezultatul unui efort. A pashte (sau a pazi) bobocii = ashi pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Incepator intrun domeniu; om lipsit de experientza; (prin restrictzie) recrut. Ngr. bubúki.