BOBÓC boboci s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care incepe sa se deschida. 2. Pui de gasca sau de ratza. ◊ Expr. A pashte (sau a pazi) bobocii = ashi pierde vremea degeaba. A da (mancare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Incepator intrun domeniu; om lipsit de experientza; ageamiu; p. restr. recrut; student in primul an. Din ngr. bubúki.