BOBÍTZA bobitze s. f. I. Diminutiv al lui boaba. 1. v. boaba (1). Bobitza de strugure. 2. v. boaba (2). Ploaia cu bobitzele ei de gheatza batea toba in spinari in caciuli. V. ROM. noiembrie 1953 157. Poate mintea ta sufletul tau na fost nici clar shi limpede k bobitza de roua. VISSARION B. 276. II. 1. (De obicei la pl.) Desen in forma de punct rotund care se detasheaza pe un fond de alta culoare; picatzele. V. bulina. Rochie cu bobitze. ▭ Un fluture alb cu bobitze albastre. DELAVRANCEA la TDRG. 2. Alunitza (pe piele).