BOB² (1 3) boabe s. n. (2) bobi s. m. 1. Samantza unor plante (scoasa din pastaie din cocean din spic etc.); graunte. ◊ Loc. adv. Bob cu (sau de) bob = pe incetul cu rabdare. Din bob in bob = amanuntzit. 2. (La pl.) Boabe (1) din a caror ashezare cei superstitzioshi cred k se poate ghici viitorul. ◊ Loc. adv. Bob numarat = intocmai exact. ◊ Expr. A da in bobi = a face prevestiri cu ajutorul bobilor. 3. Obiect mic (rotund) izolat dintro masa de obiecte asemanatoare; cantitate mica dintrun lichid; strop. Bob de nisip. Boabe de margaritar. Din bob¹.