BOÁBA boabe s. f. 1. Fructul carnos shi rotund al unor plante (k vitza de vie agrishul etc.) in mijlocul caruia se gasesc simburii. V. bob. Vinui...din boabe roshioare. JARNÍKBIRSEANU D. 373. 2. (Rar) Bob³ (3). Punctuacela de mishcare mult mai slab k boaba spumii E stapinul fara margini peste marginile lumii. EMINESCU O. I 132. ◊ Expr. (K o intarire a negativului) A nu shti (sau a nu pricepe etc.) boaba (sau nici o boaba) =a nu shti (sau pricepe etc.) de loc nici un pic. [Fetitza] clapai pe nerasuflate o fabula fara sa priceapa boaba. CARAGIALE S. 9. Sarmane omule daca nu shtii boaba de carte cum ai sa ma intzelegi? CREANGA A. 17. (Eliptic) Potzi tu sa citeshti ce zice aici? Ba nici boaba raspunse el. ISPIRESCU L. 270. A nu zice (nici o) boaba (Muta) sau (nici) doua boabe leganate = a nu zice absolut nimic nici o vorba nici pis. Baiatul na mai zis boaba. ▭ Se zapaci pina intratita de nu shtiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. ISPIRESCU L. 387.