BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a impiedica mishcarea circulatzia etc. 3. a imobiliza intro anumita pozitzie. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite conturi etc.; a interzice schimbarea unor pretzuri salarii fara autorizatzie guvernamentala. II. refl. (med. tehn.; despre organe) a se imobiliza a nu mai functziona. (< fr. bloquer)