BLOC¹ blocuri s. n. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») Bucata foarte mare dintro materie solida shi grea; masa solida (de materie) dintro singura bucata. Vazui... cum crapa A stincilor intunecate blocuri. TOPIRCEANU B. 92. In camashile lor albe de pinza oamenii pareau nishte blocuri de marmora. SANDUALDEA D. N. 242. 2. Gramada de lucruri (de acelashi fel) considerate k alcatuind o masa unica. Organe haine groaza la un loc Nu sint decit un bloc. CAMIL PETRESCU V. 79. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna laolalta formind un tot. ♦ (In expr.) Bloc de desen = teanc de foi de hirtie taiate egal ushor lipite una peste alta shi intrebuintzate la desenat. Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detashabile (dupa numarul zilelor sau al saptaminilor dintrun an). Bloc de birou = teanc de foi de hirtie taiate egal legate la o margine a lor de obicei perforate (k sa poata fi ushor desprinse) shi folosite pentru a face insemnari. 3. Cladire de dimensiuni mari cu mai multe etaje cuprinzind un numar important de apartamente birouri magazine etc. Pe colbuitul shes al astor locuri Din strimbele bordeie astazi cresc SHi catan soare falnicele bloctcri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN H. 23. 4. (De obicei determinat prin «al cilindrilor») Parte principala a motoarelor cu ardere interna la care doi sau mai multzi cilindri sint turnatzi impreuna. 5. Aliantza intzelegere (intre state partide grupari etc.) incheiata in vederea realizarii unor scopuri politice comune. Organizatorii unui nou razboi fac totul pentru a impartzi statele in blocuri ostile unul fatza de altul. SCINTEIA 1954 nr. 2968.