BLOC¹ s. n. 1. bucata masa mare dintro materie solida shi grea; corp obiect dintro bucata. ◊ masiv de beton pentru ancorarea armaturii la elemente grele de beton precomprimat; material de constructzie din piatra naturala beton ceramica. ♦ ~ continental = sector al scoartzei terestre de mari dimensiuni inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. 2. (poligr.) caracter de litera inrudit cu caracterul grotesc. 3. gramada de obiecte lucruri etc. care formeaza o masa unica. ♦ in ~ = impreuna laolalta; ~ alimentar = serviciu intrun spital care asigura pregatirea shi servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operatziilor. 4. mapa de foi de hartie egale prinse impreuna servind pentru a face insemnari desene etc. ◊ ansamblu de marci poshtale detashate dintro coala. 5. piesa metalica turnata a unei mashini care cuprinde cilindrii unui motor camerele de racire shi conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferata din cabina acarului sau din statzie. 7. grup de voleibalishti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintro lovitura de atac. 8. (in S.U.A.) portziune de strada delimitata de doua intersectzii. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societatzi istoric determinate shi relatziile dialectice dintre ele. 10. aliantza intzelegere (intre state partide etc.). 11. (med.) obturare a unei cai vasculare sau intrerupere a circulatziei printrun vas. ◊ intrerupere a unei conductibilitatzi neuromusculare. 12. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator indeplinind aceeashi functzie. (< fr. bloc blocus)