bloctúrn s. n. Cladire inalta in forma de turn ◊ „[Vrei sa fii] k o mare poposind in muntzi ori k pe o strada cu blocturn.” Gaz. lit. 23 II 61 p. 1. ◊ „Zgarie stele. Un grup de arhitectzi americani a elaborat proiectul unui blocturn cu inaltzimea de peste 11500 m.” Sapt. 16 II 73 p. 14. ◊ „[...] imobilul central al intreprinderii un blocturn cu 31 de etaje [...]” Sc. 13 I 77 p. 4; v. shi 29 III 75 p. 6; v. shi prefatza (din bloc + turn dupa fr. immeubletour; DMN 1965; Fl. Dimitrescu in LR 2/62 p. 133; FC I 44 48 55 58 237; DEXS)