BLESTEM. Subst. Blestem maledictzie (livr.) blasfemie (livr.) anatema anatemizare afurisenie stigmatizare infierare (fig.) imprecatzie (livr.) urgisire (inv. shi pop.) hula (pop.) dracuire; injuratura injurare (rar) sudalma insulta batjocura ocara; defaimare denigrare ponegrire profanare. Adj. Blestemat stigmatizat infierat (fig.) urgisit (pop.) hulit jignit ofensat defaimat pingarit. Vb. A blestema a afurisi a anatemiza (rar) a arunca blestemul pe capul cuiva ashi face blestem cu cineva a dracui a da pe cineva dracului; a injura a sudui (pop.) a huli (pop.) a ofensa a insulta a batjocori a ocari (pop.) a spune vorbe de ocara; a stigmatiza a infiera (fig.). V. batjocura cearta defaimare discreditare impolitetze ofensa umilintza.