BLESTÉM blesteme s. n. (SHi in forma populara blastam) Imprecatzie (legata de credintzele superstitzioase) prin care se invoca abaterea unei nenorociri asupra unui adversar. [Asupritorii] impovaratzi de slavi shi de steme De ura ferecatan blesteme. DESHLIU G. 37. Ashternuta la prima furie era o scrisoare fulgeratoare plina de invinuiri shi blesteme. BART E. 241. ◊ Expr. Ashi face blestem cu (sau de) cineva = a se purta rau cu cineva a chinui a maltrata. Acum cred k nu tzii mai face blastam cu mine mii da drumul... k tare mare treaba mai am. CREANGA P. 314. ♦ (In basme shi legende) Vraja cazuta asupra unui lucru. Un blestem ceapasa pe codru Schimbatuian piatra shi iasca [pe cavaleri]. BENIUC V. 85. Accentuat shi: bléstem. Pl. shi: blestemuri (GHEREA ST. CR. II 279). Variante: (popular) blastam blastém s. n.