BLESTÉM (< blestema) s. n. Invocatzie cu functzie de sanctziune prin care se cheama minia sau urgia unei divinitatzi asupra unei fiintze sau obiect in scop de razbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam shi Eva dupa infruptarea din Pomul Cunoshtintzei anulat apoi prin rascumpararea savirshita de Hristos. ♦ (In basme shi legende) Vraja cazuta asupra cuiva sau a ceva.