BLESTÉM ~e n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecatzie. 2) Cuvinte prin care se invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecatzie; maledictzie. 3) Rau fatal pus pe seama furiei divine care se pare k planeaza in permanentza deasupra cuiva; maledictzie. /v. a blestema