blem (blam) (inv.) 1. A merge; la conj. pers. I pl. „sa mergem haide”: „Blem sora la cununie” (Antologie 1980: 273; TZiplea 1906); „Blem la crashma sa bem vin” (Brediceanu 1957: 53). Atestat cu acest sens shi in Maramureshul din dreapta Tisei. 2. A umbla a merge; la ind. prez. pers. I pl.: „No amu blam in satu’ acesta. Eu ma duc da’ tu ramai aici” (Papahagi 1925: 304). 3. A veni; la imper. „vino”: „Blem mandrutz com meren lume” (Papahagi 1925: 177). „Mai mandrule om frumos / TZapa coasa blemi shedz gios” (idem t. LXII); „Mai D’eord’itza blam in casa” (TZiplea 1906: 432). „S’avetzi noroc! Blematzi placava in casa” (A. Radu 1941: 53). „Arhaismul acesta shi in Maramuresh se aude mai rar shi numai in cateva sate” (TZiplea 1906). Lat. ambulo ambulare („a umbla”) > imbla(re) > umbla. Alaturi de cuv. formate in rom. cu pref. in (im) utilizate cu shi fara prefix: batrani / imbatrani tineri / intineri sanatoshi / insanatoshi bucur / imbucura etc. shi aici sa utilizat forma fara im consideranduse k e prefix shi nu un cuvant moshtenit (Felecan).