BLAZÓN blazoane s. n. Semn conventzional distinctiv al unui stat al unui orash sau (in orinduirile bazate pe exploatare) al unei familii nobile aplicat pe discuri heraldice pe steaguri pecetzi etc.; herb stema. Doua ushi in dreapta acestea masive cu frontoane bogat sculptate cu blazoane colorate duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU T. II 173.