BIROCRATZÍE s. f. 1. (In orinduirea burgheza) Sistem administrativ formalist in care aparatul functzionaresc rupt de masele muncitoare exercita in stat o putere o influentza excesiva shi preponderenta in dauna intereselor obshteshti shi in favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) patura privilegiata din clasa dominanta a exploatatorilor in miinile careia se afla puterea; inalta functzionarime. Ma facuse sa intzeleg k ashezarea noastra sociala shi politica era alcatuita din «simple firme fara contzinutz» cu o birocratzie conrupta cu moshierime feudala. SADOVEANU N. F. 134. 2. Birocratism. SHi asemeni unor sparturi in densitatea de neinchipuit a paienjenishului birocratziei au inceput a rabufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 109 10/3. Varianta: (azi pe cale de disparitzie) biurocratzíe (ALECSANDRI T. 111) s. f.