BINISHÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine. Se afumase destul de binishor. PAS L. I 40. 2. Cu bagare de seama cu luareaminte. Binishor in virful picioarelor stapinindushi rasuflarea se apropie de zid. DELAVRANCEA la TDRG. Se scula binishor... shi se duse acasa. ISPIRESCU L. 54. Rastoarna albinele frumushel din palarie in bushtihan il intoarce binishor cu gura in jos. CREANGA P. 238. ◊ (Uneori repetat) Jupin Hagiul o shterse binishorbinishor shi se facu nevazut. DELAVRANCEA H. T. 14. ◊ Expr. SHezi binishor! = shezi cuminte! astimparate! Vorba cintecului; Fugi deacolo vinan coace! SHezi binishor numi da pace! CREANGA P. 276. 3. Blind prietenos. Cauta shi vorbeshte tot binishor cu dinsul shi mergi incet pe diurn! SBIERA P. 41. ◊ (Substantivat in expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binishorul = (a proceda) cu blindetze cu vorbe bune cu binele. Spera de asemeni k tot cu binishorul o so convinga... sa rupa citziva gologani de la ciorap. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 186. Prefectul shi procurorul se detera mai aproape de ei sho luara cu binishorul singurul mijloc de a se intzelege cu dinshii. VLAHUTZA O. A. 157. Imparateasa il lua cu binishorul shil mai domoli olecutza. ISPIRESCU L. 121. Mau luat ei cu binishorul’shi mau dus iar la shcoala. CREANGA A. 7.