bíngo (keno) s. n. Joc de noroc asemanator loteriei ◊ „Comisia de coordonare avizare shi testare percepe pentru eliberarea documentelor urmatoarele taxe: [...] 15 milioane lei pentru un minicazino; 3 milioane pentru un cazino 15 milioane lei pentru o sala de jocuri bingokeno.” R.l. 9 XI 92 p. 3. ◊ „Aproape toate statele USA permit cateva forme de jocuri de noroc cum ar fi loteria bingo.” R.l. 3 IX 93 p. 7; v. shi Ev.z. 12 III 97 p. 2 (din engl. fr. bingo; PR 1944)