bine adv. 1. asha cum se cuvine conform cu adevarul cu morala: fa bine vorbeshte bine; mai bine mai mult: de 20 shi mai bine de ani: 2. cu folos: a vinde bine; 3. foarte prea: nod bine strans; d’a binele de tot: a dormi d’a binele; 4. sanatos: sunt bine. [Lat. BENE]. ║ n. 1. ceea cei folositor: binele ades vine pe urmele mahnirii GR. AL.; 2. noroc: vin’ cu bine cu bine te du! AL.; s’auzim de bine! ramanetzi sanatoshi! (formula de urat la plecare).