BIIGUÍ biigui vb. IV. Intranz. 1. A vorbi fara noima sau temei a spune lucruri fara intzeles a vorbi alandala. Cuprins de o furie neputincioasa Klapka incepu sa se loveasca cu pumnii in cap biiguind. REBREANU P. S. 99. ♦ A vorbi fara shir (in somn sau in delir); a aiura a delira. La ascultat cum biiguie in neshtirea trudita a nemintzii lui. POPA V. 157. 2. A vorbi incet shi nedeslushit; a ingaima a ingina. K la o comanda sutele de oameni ridicara capetele cu o mishcare parcar fi vrut sa se scoale in picioare biiguind intrun singur glas prelung k murmurul unei furtuni trecute: Iertatzine. REBREANU R. II 277. (Colivescu cu frica biiguind:) Ce turturturta? ALECSANDRI T.. 930. Prez. ind. shi: biiguiesc (SHEZ. I 50). Varianta: (regional) buiguí (SHEZ. II 128) vb. IV.