Definitzia cu ID-ul 417425:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
biiguí (uiésc biiguít) vb. 1. A bilbii a vorbi stilcit. 2. A vorbi incoerent a delira. 3. A zapaci a descuraja. Var. buigui (cu der. sai). Creatzie expresiva cf. bijbii. Nu pare convingator etimonul mag. bolyo(n)gni „a greshi” indicat de DAR shi de Gáldi Dict. 86. Der. biiguiala s. f. (exprimare fara shir; delir; confuzie); biiguitor adj. (bilbiit; aiurit zapacit); biiguitura s. f. (bilbiiala; delir).