BETZÍE betzii s. f. 1. Stare de intoxicatzie in care se afla omul beat shi care se caracterizeaza prin ametzeala tulburare a mintzii etc. Se imbata totdeauna shi plingea la betzie. SADOVEANU O. II 197. Betzia din cap nu le mai iese. CREANGA A. 140. Omul betziv nu shtie Ce face la betzie. PANN P. V. I 111. Ieri ai fost dat la betzie Astazi venishi la trezie Dar nai prins la cumintzie. ALECSANDRI P. P. ◊ Betzie cu stupefiante sau betzie rece = stare de ametzeala shi de tulburare a mintzii produsa de introducerea in organism a unor substantze toxice (morfina cocaina eter etc.). 2. Deprindere sau patima de a bea in cantitatzi mari bauturi alcoolice; obiceiul dease imbata. Cartzile cele bune... [i invatza] cum sa se fereasca de lene shi de betzie. NEGRUZZI S. I 299. ◊ (Ironic) Darul betziei = obiceiul de a bea. 3. Petrecere de cele mai multe ori degradanta cu bautura (cintare shi joc); chef. Prin mintea lui Ion trecu intro lumina de fulger noaptea de betzie shi prabushirea lui cumplita. SADOVEANU O.II 200. ◊ Expr. (Popular) Betzie la toarta v. toarta. ◊ Fig. Ziceau oamenii... can loc De inima el poarta un foc... Cel arde shil zdrobeshte shin veci nul poate stinge Decit numai betzia de Lacrami shi de singe! COSHBUC P II 177. 4. Fig. Stare sufleteasca de tulburare de uitare de sine pricinuita de un sentiment de o dorintza sau de o pasiune puternica. Artistul trebuie sa realizeze [opera sa] in bucurie in betzia de a crea. CAMIL PETRESCU T. II 147. ♦ (Glumetz) Betzie de cuvinte= umflat bombastic; revarsare de cuvinte (inutile). ♦ Calitate care o are cineva sau ceva de a provoca tulburare uitare de sine. Betzia zilei aceleia de primavara i cucerea tot mai mult shi iubirea carei purta inlantzuitzi li se parea k e mai adinca decit toate iubirile lumii. SADOVEANU O. IV 77. Pornire nestapinita furie. [O apuca] o adevarata betzie de a risipi de ashi arata toata vanitatea ei de fata bogata shi rasfatzata. VLAHUTZA O. A. III 37.