BETEJÍ betejesc vb. IV. (SHi in forma betegi) 1. Tranz. A vatama pe cineva (sau un organ al cuiva) a; face beteag; a schilodi. Ar fi in stare sal busheasca sal betegeasca shi sal arunce peste uluci. PAS L. I 81. 2. Refl. A capata o infirmitate un beteshug; a deveni infirm (Transilv. Ban.) a se imbolnavi a cadea bolnav. Mindra mea sa betejit. HODOSH P. P. 97. Varianta: betegí vb. IV.