BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se imbolnavi. Tot omul ara pofti cum de sara beteji el altzii sal vindece. SA 34^r. Iara Filip sa beteji de voie rea shi era foarte rau beteag. A 1776 102^v; cf. SA 61^v; VISKI apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW; A 1776 103^r. 2. (Mold. TZR) A (se) vatama. A: Madularile i sau betejit. DOSOFTEI VS. Iara fragida shi molcelushea a acelor brudiori cuconashi carnicea a o beteji sau a o ovili macar cevash nu putu [focul]. CD 1698 40^r; cf. CANTEMIR HR. ◊ Fig. Cinstea a nui beteji ne silim. CANTEMIR HR. B: Pentru aceea Dumnezeu leau dat toate parechi firii noastre: doi ochi doo urechi doo miini doo picioare k de se va beteji o parte cu ceealalta sa avem mingiiere intru trebuintza noastra. MARGARITARE 1746. Etimologie: beteag + suf. i. Vezi shi beteag betejeala betejie betejit betejune beteshig nebetejit. Cf. batogi. verb