BETEJEALA s. f. 1. (Mold. Trans. SE) Boala imbolnavire. A: De va tuna in zodie Inorogului ziua razboi va fi shi rau shi betejala. G 1754 48^v49^r. La orice betejala leac usebit sa afle dara nu tot un leac la toate boalele sa puie. IP 59^r; cf. G 1754 40^r 44^v 50^r; CAL. 1762 117^v 120^r; VI 1764 20. C: Dupa aceaea arata anu pe scurt cum sa va timpla creshterea shi vremile shi ce feli de betejeli vor fi. CAL. 1733 4. Totzi au cunoscut cum k betejala lui iaste netamaduitoare. IMP 61^v; cf. G 1693 3^v 4^v; CAL. 1733 12; EG 124; IMP 62^r. 2. (TZR) Vatamare. Vredĭ. Betejala. LEX.1683 13^r. Etimologie: beteji + suf. eala. Vezi shi beteag beteji betejie betejit betejune beteshig nebetejit. Cf. beteshig; betejie betejune. substantiv feminin