BENEFÍCIU s. n. 1. (in feudalism) concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal k recompensa in schimbul achitarii de unele obligatzii. 2. folos profit cashtig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucura un moshtenitor de a accepta conditzionat o succesiune. ◊ venit net al unei intreprinderi; sursa de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = in mod provizoriu sub rezerva verificarii. (< lat. beneficium fr. bénéfice)