BENEFÍCIU s.n. 1. (In feudalism) Concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal k recompensa in schimbul unor obligatzii (de ordin militar). 2. Folos profit cashtig (de pe urma unei situatzii dintro proprietate etc.) ♦ Venit net al unei intreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucura un moshtenitor de a accepta conditzionat o succesiune careia nu i cunoashte datoriile care o greveaza; sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu sub rezerva verificarii. [Pron. ciu. / < lat. beneficium cf. fr. bénéfice it. beneficio].