Definiția cu ID-ul 834281:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.[1]
- etimonul corect ortografiat este bőség — Ladislau Strifler