Definitzia cu ID-ul 417001:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
beleá (beléle) s. f. Lovitura necaz suparare. Mr. bilé bileaua megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; SHeineanu II 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς alb. belja bg. belja sb. belaj. Cf. belaliu.