béci (béciuri) s. n. Subsol pivnitza. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR Pushcariu Lr. 315) cuvint oriental care sa pastrat shi in numele vechi al Vienei tc. beç › rom. Beci (cf. SHeineanu II 42). Der. becer s. m. (shef peste bucatariile domneshti dregator al curtzii care incepind cu sec. XVIII exercita efectiv functzia stolnicului); becerie s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintzarea data in mod traditzional pivnitzelor drept camara. Totushi DAR da originea sa k necunoscuta shi se gindeshte numai la o posibila legatura cu germ. Zuckerbäcker. Nu este sigur pe de alta parte k becer inseamna „placintar” cum greshit afirma DAR shi Candrea; cf. Odobescu: becerul adica bucatarul domnesc. Scriban propune k etimon sb. pečar „brutar”.