Definitzia cu ID-ul 416969:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bechér (bechéri) s. m. Burlac holtei. Mr. megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; SHeineanu II 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης alb. betsar bg. bekjar. Der. becherie s. f. (burlacie). Cf. bicher.