Definiția cu ID-ul 834105:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.