Definiția cu ID-ul 3907:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella). – Din ngr. becatsa. Cf. fr. bécasse.