beát (beáta) adj. Ametzit baut cherchelit. Megl. beat istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pushcariu 196; CandreaDens. 153; REW 1080; DAR) cf. sp. beodo. Este inutila ipoteza lui Pascu Beiträge 14 care pleaca de la o forma ipotetica *bebetus › *bet; pe baza f. beata a acestei forme sar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidenta caci contrazice alternantza care cere k m. de la inceata bleaga seaca sa fie incet bleg sec cu inevitabila reducere a diftongului. Der. betzie s. f. (ebrietate); betziu adj. (imbatator; betziv); betziv adj. (care are viciul betziei alcoolic); betzit adj. inv. (betziv); betzivi vb. (a se imbata; a chefui); betzivan s. m. (augmentativ al lui betziv); betzivanie s. f. (betzie); imbata vb. (a se ametzi cu bautura); imbatator adj. (ametzitor); desbata vb. (a se trezi din betzie). Betziv provine de la betziu k vaduv de la *vaduu (cf. shi brudiubrudiv sglobiusglobiv etc.); sint prin urmare inutile incercarile de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (CandreaDens. 154) sau a unei influentze a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru imbata se indica de obicei k sursa directa un lat. *imbĭbĭtare care nu pare necesar.