BAZÍLICA s.f. 1. Edificiu public la romani de forma dreptunghiulara cu interiorul impartzit in trei sau cinci partzi prin shiruri de coloane. 2. Biserica din primele secole ale creshtinismului construita dupa planul bazilicilor romane; (astazi) biserica (catolica) de mari proportzii; catedrala. [Pl. ci ce. / < lat. it. basilica fr. basilique].