bazacónie (íi) s. f. 1. (Inv.) Nedreptate strimbatate. 2. Extravagantza lucru bizar aiureala. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich Slaw. Elem. 14; Lexicon 12; SHeineanu Semasiol. 218) format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvintul ci shi modelul compunerii reprodus in fara de lege shi in nelegiuire. Der. bezaconic adj. (inv. criminal); bezaconui vb. inv. (a savirshi nedreptatzi). Probabil apartzine aceluiashi grup boscoana s. f. cu var. bozgoana boscoada bongoasa borboana (farmece magie) shi der. bosconitza s. f. (vrajitoare) shi bosconi vb. (a face farmece; a bombani a bodogani). Bozgoana pare a fi simplu dublet al lui bazaconie cu reducerea atonelor shi posibil cu influentza lui blazgonie shi boboana. Totushi Diez I 128; Cihac II 623 shi Koerting 1259 relatzioneaza acest cuvint cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibila fonetic (cf. Densusianu Rom. XXXIII 275) cu toate acestea este repetata de DAR shi de Diculescu Elemente 474.