BÁZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp edificiu etc.; temelie fundament. ◊ distantza intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctziuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real pozitiv shi diferit de 1 la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fatza a unui poliedru in pozitzia cea mai de jos. 4. element fundamental esentzial a ceva (cuvant combinatzie chimica etc.). ♦ de ~ = principal fundamental; a pune ~ ele = a intemeia a infiintza. 5. totalitatea relatziilor de productzie dintro etapa determinata a dezvoltarii sociale economice care se inaltza suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni trupe mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata shi dotata cu instalatzii in care sunt concentrate unitatzi mijloace shi materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat shi dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substantza chimica cu gust leshietic care albastreshte hartia de turnesol shi care in combinatzie cu un acid formeaza o sare; substantza care poate fixa protonii eliberatzi de un acid. (< fr. base /5/ rus. baza)