BÁZA baze s. f. I. 1. Parte care sustzine un corp o cladire sau un element de constructzie; temei temelie. ♦ Latura a unui triunghi sau a unui poligon ori fatza a unui poliedru (care se reprezinta de obicei in pozitzie orizontala). ♦ Dreapta care serveshte k linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formeaza temeiul a ceva elementul fundamental esentzial. ◊ Loc. adj. De baza = fundamental esentzial. Fara baza = neintemeiat inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) baza... sau pe baza de... = in conformitate cu... pe principiul... ◊ Expr. A avea (ceva) la baza = a se intemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a intemeia a funda. ♦ Elementul principal al unei substantze chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economica”) Totalitatea relatziilor de productzie intro etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni de materiale etc. care serveshte k punct de plecare pentru o anumita activitate. Baza de aprovizionare. Baza de receptzie. Baza de atac. ◊ Baza aeriana = aeroport militar. Baza navala = port militar. Baza sportiva = complex de instalatzii sportive. 5. (In sintagma) Baza craniului = partea craniului care inchide cutia craniana inspre ceafa. II. Corp chimic alcatuit dintrun atom metalic legat cu unul sau mai multzi hidroxili care albastreshte hartia roshie de turnesol are gust leshietic shi in combinatzie cu un acid formeaza o sare. III. 1. Distantza intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonica. 2. (Electron.) Electrod corespunzator zonei cuprinse intre cele doua jonctziuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; in sintagma) Baza de timp = unitate functzionala a unor aparate electronice care genereaza impulsuri la intervale de timp precise. Din fr. base (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.