BATJÓCURA batjocuri s. f. Luare in ris bataie de joc ocara insulta. Il privi cu o batjocura inghetzata pe Costandin. DUMITRIU N. 245. Feteleun cintec facura SHii detera aripi de vint; Batjocurau pus elen cint SHi patima draga shi ura. COSHBUC P. I 81. ◊ Loc. adv. In batjocura = batjocoritor. Mai Marine cum itzi vine tzie om in toata firea sa vorbeshti atitea bazaconii? facu Pravila in batjocura. REBREANU R. II 27. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge a ramine a se face) de batjocura (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de ris (sau de risul cuiva sau al lumii). Varianta: batjócora (DELAVRANCEA la HEM 2748) s. f.