BATARDÓU s.n. Incintă din lemn, din oțel sau din beton, construită sub apă, în care se pot executa săpături și alte lucrări la poduri etc. după scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui râu în vederea efectuării unor construcții în albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].