bastárd a s.m. s.f. adj. 1 s.m. s.f. adj. (Copil) care este din afara casatoriei; (copil) nelegitim. 2 s.m. s.f. Analog. (bot. zool.) Planta sau animal rezultat din incrucisharea a doua specii diferite; corcitura. 3 adj. (despre scriere) Batard • pl. zi de. /<it. bastardo germ. Bastard.