BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, încai, încaltea. Barem să nu ne facem de rîs față de cei din tîrg. GALAN, Z. R. 12. Dacă-i vremea de făcut dreptate, barem să fie și pentru muierea mea. DUMITRIU, B. F. 66. Leonida a început să stăruie ca barem să se strămute la Misii episcopia de Buzău. CARAGIALE, O. II 183. – Variante: báremi (REBREANU, P. S. 13), bárim (ISPIRESCU, L. 123) adv.