bárem adv. – Măcar, cel puțin, batăr. – Var. baremi, barim. Tc. barim (Roesler 588; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 245; Ronzevalle 44), care provine din per. bari. Din tc. a intrat și în ngr. μπάρεμος, bg. bare, alb. bari, sb. barem, barim. Cihac, II, 479, îl derivă greșit din mag. bár^[1]. modificată