BARBATZÍE s. f. 1. Faptul de a fi barbat; epoca de maturitate a barbatului. 2. Vigoare barbateasca virilitate; fig. putere curaj vitejie. Citesc iar gindumi ishi intoarce zborul Spre vremi de barbatzie legendara. IOSIF P. 22. Calul spuse fetei cu ce tertipuri imbla tatasau sai incerce barbatzia. ISPIRESCU L. 16. [FatFrumos] se repezi cu barbatzie spre poteca. POPESCU B. II 22.