BARBARÍE barbarii s. f. 1. Stare rudimentara de dezvoltare socialculturala in care se afla un om sau un popor. 2. Conceptzie atitudine comportare a unui om sau a unui popor dovedind lipsa de respect fatza de cultura shi civilizatzie; (concretizat) fapta dovedind o asemenea conceptzie; cruzime salbaticie. Uniunea Sovietica a salvat omenirea shi civilizatzia de barbaria fascista. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 514. Ciocanele spargeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulitzile Galatzilor! Bietul meu arheolog incremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI S. I 203.