Definiția cu ID-ul 416369:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).