barabói (i) s. m. 1. Planta alunele (Chaerophyllum bulbosum). 2. Cartof. Var. barabula s. f. (cartof). Mag. baraboly „planta alunele” (Cihac II 479; DAR) cf. shi bg. baraboj „cartof” rut. barabolja „cartof”. Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg regiune de unde se importau cartofi in cantitatzi mari (Philippide Principii 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR) sau mai curind cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka „cartof”) in bandraburca sau brandaburca s. f. „cartof”. Cf. shi ceh. brambor rut. mandiburka „cartof”.