BÁRA bare s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat in uzine). 2. Bucata de lemn sau de metal de lungime shi grosime variabile avind diferite intrebuintzari (in special servind k sprijin sau rezemator pentru a delimita un spatziu etc.). Se daduse jos... dupa ce legase hatzurile de bara de fier ce inconjura capra vizitiului. DUMITRIU B. F. 74. Nu shtii... cum ai putut sa treci drumul shi sa te apuci cu miinile de barele cheiului. PAS Z. I 312. ♦ Bariera care la instantzele judecatoreshti desparte pe judecatori de avocatzi shi de impricinatzi; p. ext. instantza judecatoreasca. A aparea la bara. A vorbi la bara. ▭ Totzi avocatzii mari shi mici cari zilnic shau frecat coatele de bara... VLAHUTZA la TDRG. ♦ Piesa metalica rezistenta avind rolul de a proteja de lovituri. Automobilele au bare de protectzie in fatza shi in spate. 3. Fiecare dintre cei trei stilpi care delimiteaza poarta la jocurile sportive (fotbal rugbi handbal). ♦ Bara fixa (adesea fara determinare) = aparat de gimnastica format dintrun sul de metal fixat pe doi stilpi la care se executa diferite exercitzii de gimnastica. Gimnastica la bara. 4. Semn grafic de forma unei linii verticale sau orizontale intrebuintzat in lucrari tehnice k element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala intrebuintzat la separarea masurilor pe portativ. Paragrafele se despart prin bare. (Poetic) Padurea taia k o bara sumbra orizontul satului meu natal. GALACTION O. I 331.