BÁRA bare s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal cu intrebuintzari in constructzie in tehnica. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintro vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Loc care il ocupa avocatzii intro sala de judecata in timpul pledoariei. 4. Linie verticala sau orizontala care separa partzile dintrun text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urca odata cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. Din fr. barre.